Aditivii prezenţi prin transfer (carry over – articolul 18): Transferul şi transferul invers reprezintă puncte “fierbinţi” ale utilizării aditivilor, pentru că pot fi înţelese gresit. În fapt, totul se rezumă la aceea că aditivii ajung într-un aliment nu numai prin introducerea lor în mod direct (situaţie în care îi găsim enumeraţi printre ingrediente), ci şi intermediat, prin transfer, din anumite ingrediente adăugate alimentului respectiv. Sau, dacă este vorba de un aliment compus, aditivii pot fi aduși în preparatul final de una din componente, în care sunt folosiţi în mod legitim şi legal. Transferul de aditivi este legiferat prin articolul 18 din Regulamentul 1333/2008. Astfel, prezenţa unui aditiv alimentar este autorizată:
– într-un produs alimentar compus altul decat cele prevăzute în anexa II, în cazul în care aditivul este autorizat într-unul din ingredientele alimentului compus
– într-un produs în care în principiu nu este admis, dacaă acel produs este destinat exclusiv preparării unui produs alimentar compus, în care prezenţa sa este permisă (transfer invers)
– într-un produs căruia i s-a adăugat un aditiv, o enzimă sau o aromă, în condiţiile în care aditivul:
– este autorizat în respectivul aditiv, enzimă sau aromă, conform regulamentului
– a fost transferat prin intermediul aditivului, aromei sau enzimei
– nu are nici o funcţie tehnologică în produsul alimentar final
Dacă un aditiv provine dintr-un alt aditiv, aromă sau enzimă, dar are o funcţie tehnologică şi în produsul final, el va fi considerat ca aditiv al acestuia şi va trebui să îndeplinească condiţiile prevăzute pentru utilizarea în produsul alimentar respectiv. Atunci când ne aflăm în faţa unei situaţii de transfer, trebuie să avem în vedere recitalul 16 din Regulamentul 1333/2008, care arată că nivelul de aditiv adus printr-un ingredient în alimentul final nu trebuie să fie mai mare decât cel care rezultă din utilizarea aditivului în respectivului ingredient în condiţii tehnologice corespunzătoare şi având în vedere bunele practici de fabricaţie. Deci nu putem pune o cantitate de aditiv neconformă cu nivelurile legale într-un ingredient, în speranţa că nivelul mare de aditiv din produsul final va putea fi argumentată prin folosirea ingredientului.
Atenţie: pentru a înţelege corect principiul transferului, subliniem că un element esenţial este lipsa funcţiei tehnologice a aditivului în alimentul final. Dacă, de exemplu, este vorba de un colorant adăugat într-un ingredient în mod legal şi legitim, însă culoarea se face simţită şi în produsul final, unde nu este acceptată în mod legal şi legitim, atunci folosirea aditivului (colorant) este interzisă.
Exemple de transfer şi transfer invers:
– în uleiul în care se prăjesc gogoşi se foloseşte un agent antispumant (E900). În produsul final(gogoşi) aditivul nu este permis şi totuşi se regăsesc urme. Dar aditivul nu mai joacă niciun rol tehnologic, deci prezenţa sa este admisă conform principiului transferului.
– un premix destinat preparării de pâine simplă (categoria 7.1.1.) la domiciliu conţine un emulsifiant(E471), care nu este permis în faina ca atare, dar este permis în produsul de brutărie final. În această situaţie prezenţa aditivului în premix este legală (transer invers) De remarcat ca principiul transferului nu este admis în toate alimentele şi că în anexa II există tabelele 1 şi 2 (în partea A) în care sunt prevăzute aceste excepţii. În plus, există şi excepţii care ţin de alimentele destinate sugarilor şi copiilor de vârstă mică (Directiva 2006/125/EC) şi alimentelor cu destinaţie specială (grupa 13), în care utilizarea aditivilor alimentari este mult restricţionată.
Sursa: www.insp.gov.ro
Meda Consulting organizează seminarul ”Aditivii alimentari. Principiul transferului și principiul transferului invers”. Pentru detalii, vă rugăm să ne contactați: https://medaconsulting.ro/contact/
